Capitolul II
Lady LemnRar
Într-un univers paralel, tot creştea şi creştea şi creştea şi creştea un copac rar. Un măr. Până când un fulger îl trăsni, şi în locul unde creştea şi se-nălţa şi ridica erau acum doar mii de aşchii. Solul în care crescuse fu îndată acoperit de o nuanţă aproape satanică de roşu, din care se ridicau triumfătoare luminiţe sclipicioase argintii, iar în locul copacului apăru în mod miraculos un trandafir cu spinii ascuţiti precum ghearele Diavolului, dar cu petalele mai albe decât preşul din baia Raiului.
Deodată, întreaga zonă în jurul trandafirului, pe o rază de exact patru sute patruzeci şi patru de metri fu inundată mai repede decât ai spune “acid acetilsalicilic” de o apă mai magică şi mai curată decât orice bax de Borsec şi Dorna la un loc.
Întâmplător, în acelaşi moment se plimba pe acolo o duduie cu părul roşul ca roşia, şi inevitabil, se împiedică de propriile picioare, şi căzu în apă. În momentul următor, se trezi pe o suprafaţă mică de uscat, udă toată (rrrrrrrr). Încercă să deschidă ochii, însă ochii o usturau atât de tare, încât din reflex, îi închise aproape imediat. “O, drăcie, iar mi-am pierdut lentilele de contact!” exclamă aceasta. Însă în mod ciudat, se pare că tot corpul îi era amorţit, senzaţie ce-i amintise de prima băută cu Jack … cu Jack Daniels.
Până la urmă, izbuti a-şi deschide ochii, însă privirea-i era încă înceţoşată. Nu reuşi decât să vadă o pată albă, într-un obscur total. Primul reflex fu acela de a întinde mâna pentru a atinge pata, însă chiar înainte de a ajunge acolo, simţi o înţepătură în deget, care-i cauză o hemoragie masivă.
Se pare că tânăra se înţepase în spinul diabolic al Trandafirului, însă partea sa albă, petalele, nu puteau îngădui ca fata să moară, deoarece în momentul în care a ajuns inconştientă pe mica bucată de uscat, aceasta a ieşit mai limpede şi mai udă decât orice apă din lume. Astfel, petalele invocă puterea unicornilor astrali şi după multă străduinţă reuşi să scape de spini, astfel rupând blestemul pus de aceştia asupra ei.
După doua shot-uri de tequila, fata îşi mai reveni, şi află că Trandafirul este de fapt compus din mai multe materiale, printre care se aflau şi lucruri mai banale, precum o gură, ghearele Diavolului, puritatea preşului din baia Raiului, dar şi componenţi mai importanţi, cum ar fi coloranţi alimentari şi vopsea industrială.
Aparent, această floare în care se zbătea Binele şi Răul era în colaborare cu A.S.S (Adunarea Stelelor Străcilutoare), şi împreună căutau muritori de rând, plătitori de taxe şi cu datorii la stat, pentru a-i transforma in eroi.
Aşa, fata noastră împiedicată fu înzestrată cu un costum negru de piele care contrasta cu roşeaţa părului şi fardul de pe pleoape, şi ca armă i-a fost destinată coada Trandafirului.
Aşa s-a născut legenda… Aşa, o fată obişnuită şi impiedicată cu părul roşu ca roşia şi mioapă s-a transformat în … Lady LemnRar !
O, dar se pare că ceva, sau cineva, a urmărit toate acestea de pe cerul înStelat, şi pare să-i placă ceea ce vede.
O, dar oare zâmbetul acela ce ascunde? O fi zâmbetul de “ahhh, ce bine că am fost la baie, mă simt uşurat”, sau zămbetul de “am un plan” ?
…Va urma …
(da, tu! ♥ )
